Sentimentul de iubire.

Precum aureşte cerul
după un crîncen vifor
razele soarelui:
molcom încet
viaţa mea
aşa o înseninează
de nenumerateori
al Tău zîmbet.
Precum se strecură
noaptea pe furiş
printre ziduri
în firea mea
neîncetată
asemenea te fluturi.

A szerelem himnusza

Ahogy a napsugár
egy zord vihar után
besugározza az eget,
lassan csendben
nyugtatja az életemet
számtalanszor
a Te mosolyod.
Ahogy lopakodik
éjjel a sőtét,
eszméletemben
szüntelenül
emléked képe ül.

Marşul de azi.

Azi mergem noi înapoi
pe drumul spre viitor
fiecare dintre noi
aducînd metodii noi
crede că e înbunăţiitor
ne aşternă într-un nor,
convins fiind că face bine:
ne apasă în pustie.

Nyugodt perc

Zene, két könyv
és egy tíltás közt
ülsz melletem...
és mindent összetörsz
_vagy feépítesz...?_
nem tudom.A már-
és a még- nem
közöt is bár,
de már kezdek
hinni a "másban"
és abban is
hogy más is van:
hogy nem csak a
gúnykacaj s a pénz
az élet,-valahonnan
a szívemhez érsz.

A gerlice... román népdal

Akesergő kis gerlice
búsan száll, mert nincs senkije,
búsan száll a pusztán által
szárnyszegetten,holtfáradtan.
Ameddig él mindig gyászol
elrepülne e világból:
zöld erdőkön ha átrepül
nem látja azt, lombot kerül
s repül-repül mignem elhull...
kerüli a fát ha virul.
És ha megáll néha-néha
nyugvóhelye kiszáradt fa,
vagy sziklára telepedik
s nem is iszik, nem is eszik,
ahol hideg vízet talál
felkavarja és tovaszáll
s ha valahol vadászt lát
felé veszi az útját.

Hulldogáló falevelek...

Hulldogáló falevelek
be szeretlek banneteket,
sirdogálő bús lelkemet
csakis ti érthetitek meg.

Őszi idők, fuvó szellők
miért igértek új esztendőt
ha borútok szívemhez nőtt,
s ha olyan lesz mint ezelőt.

Rozsdás-barna őszi szinek
lepjétek be lépteimet,
takarjátok be a múltat,
s hozzatok már igaz ÚJAT.

Păreri particulare la"Un (nou) strigăt în pustiu"

primaoară menţionez: nu sînt profesional în domeniul iuristic, ba aproape nici întru oarecara alt domeniu,totuş indicat de ceva motiv firesc dar nelămîrit NU POT SĂ TAC.
Am o impressie că "strigătul" e cam întîrziat.Fiind martor în faţa locului vizionez în memoria mea prima adunre pe ţară nereuşită şi apoi readunată la Budapesta, după care ne-am sfătuit între noi întră o sală chiriată (oare de cine)
unde definitiv din cauza diferite jignături retrăgînduse toţi candidaţi nu aveam încătrău, am ajuns la rezultatul de azi.
Imediat la prima şedinţa conducera noauă îsi începuse să întărească stăpînirea cu nu mai puţin decît trei hotărări ne legale.Depăşind propriul stauutum (în funcţii nu se poate delega numai din membri autoguvernări) au mişcat din loc membra curatorului, şi au forţat să fie ales un "ţivil" care din întîplare era de faţă cu totul că nu a fost membru adunarei electroare.Desfăşurarea votatului încă ar merita
cîteva cuvinte nu prea alese.Nimeni nu avea nici un cuvînt,cei care acum întîrziat fac observaţii erau adunaţi la o masă în fundul salei,şi după părerea mea sau îndastulit cu un fel de situaţie: "ce îm pasă mie:să vedem ce o să fie."
Ajungănd în prezent,după mai multe scandali autoriţiile făcuse ce au făcut(spălînduse mînile) au aruncat mindja pe terenul nostru:adică la alegeri numai aşa zis societăţile de naţionalitate ţivile pot delega.Aceasta ar fi în ordin dacă se-ar
considera sensul a legei ci nu textul.O scurtă privire făcînd pe rezultatul alegerilor, şi mai cu seamă căutînd de unde sînt îndrumaţi imediat reieşe farba:
cine are oarecare talent la matemetică (şi cu ătît mai puţin la cinstea în faţa naţiunei sale)cîştigă.
Revenind la început:după părerea mea se-ar putea căuta dreptatea, fiindcă legea declară cum şi cînd se poate desfiinţa o întrunire registrată, anume dacă cineva,un singur cetăţean observă că anumită organizaţia funcţionează numai cu un singur scop
să căştije sau să prelungească stăpînirea.În filmul "megjottek a portugalok" recunoştiinţa lor e declarată.
Definitiv dacă cumva rămîne tot aşa şi mai departe, observînd că autorităţiile Romîne nu stau de vorbă cu ei, nici noauă nu rămîne altceva decît să intărim sfera ţivilă. În faţa autorităţiile maghiare sfera ţivilă se află în egalitate cu cea politică,pentru preferaţiile egale trebue să ne luptăm.Dacă cumva se-ar putea desfiinţa"aduăriile" falşe sanimici toate contractele, afacerele şi am ajunge la masa rasă.
-

Nu pot să tac.

Cînd astfel de cuvinte se ivesc
di gura soţiei unului din Micherec,
sau altului din satul meu natal
mi se umplă gura de amar:
Nu pot să tac
deci refuzasem de atac
de la bun început
din lene, sau că n-am vrut,
şi acum ne aflăm înnecaţi
de situaţia de azi.
Sîntem vinovaţi şi noi,
că în zilele de apoi
cu apatie- ce îm pasă mie,
să vedem ce o să fie.
Sau ivit adunări virtuale,
din greşală, registrate
aflînduse ei "bine veniţi"
(ce eu nu pot să înghiţi)
dacă să ivesc undeva
acolo eu n-am ce căuta,
şi aşa n-am ce face
mă retrag în izolare,
totuşi în sine nu mă înpac,
şi NU POT SĂ TAC.

O veste bună. (în amintirea Milinuţei.)

Azi au fost toate
încântătoare
ce sînt sub soare,
lucrasem uşor
şi c-un nespus dor
o melodie
cîntan...şi nime
nu m-a năcăjit
-ce am păţit?-
scumpele clipe
sînt lămurite:
o veste bună;
peste o lună
vei fii la mine
ce fericire.
?

VÁLASZ.

Őszbe dermedt lelkem
messzi tavaszból
egy későn jött napsugár
járta ma át, és szól
eképp az üzenet:
Szeretsz most is még,
hazug válásunkra
nincs is semmi ok.
hiányod fáj még,
de hinni nem tudok.

BÚCSÚ

Vége' Eddig tartott.
Mit mondjak? Elmúlt.
Még hallom a hangod:
mámortól ittasúlt.

"somn uşor", még búg
bennem e két szó,
tudom, hogy hazug,
mégis olyan jó...

portré

A feslő ibolyák kékje
mindenütt,
szomorú, szép szemének eltűnt
sugarát lopják elémbe.

Az arcénak halvény pírja
néz le rám,
midőn az elmerűlő napsugár
rózsáit az égre szórja.

Ha az est lomha sötétje
szétterül,
hajának fénye belévegyül
-csk azért-, hogy Őt idézze.

o cină amară

Luminarea ardea ca atnci...odată
şi cina era-tocmai aşa-pe masă,
Îl aştepteam pe tata,din lucru să vie,
să-mi dea colac cu lapte de iepure.
Dar nu venea.Degeaba-l aşteptam,
numai vîntul zornăia lin în geam:
par-ar fi fost sufletul lui,
şi şoptea ceva- dar oare cui?
şoptea duios noaptei:
"Aceştia sănt ai mei"...
Şi eu l-am auzit
cănd lui Cornel i-a şoptit:
"Numai doi au rămas."
(Carnea rece m-a ars.)
Tată! pe Cornel mai mult ăl iubeai,
şi de aceia acuma nu mai eşti ăn trai,
m-ai lăsat aicif făr de nici un cuvănt...
-găndeam ăn mine- ş-am izbucnit în plîns
toată bucata mi-a fost amară
şi nu cutezeam să te privesc, sărmană Mamă.

Blogger Képek

Űzenet

Egy hete, hogy elmentél
s az óta,-vagy már előbb?-
bennem
dermedt tél
övez mindent.

Még egy hét, talán kettő,
de legfeljebb öt-
és visszajössz
visszajössz? ...lehet...
(rég írtam Neked verset-)

Ma még visszavárlak
-bár hideg a szívem,
röptét töri a vágynak
e meggyötört szerelem-
mi lesz velem?

Még dacol a remény,
de vége a nyárnak
a napsütés nem ér,
s a madarak elszállnak:
-jőjj vissza-:várlak.

Egy hete hogy elmentél
(egy hete?...nem tőbb?)
lehet, hogy szeretsz még
és csak valami sűrű köd
van kettönk között.

frgmente de traduceri fordítasi toredekek

lacul codrilor albastri Fenyvesek ölén a kék tó

nuferi galbeni îl încarcă, benne számos vízirózsa

tresărind ăn cercuri albe inog fehér habgyűrűben

el cutremură o barcă csonakot ringat a fodra.


Eminescu. marosán

NOI

Noi n-avem nevoi:
nici de duşmănie,
dar nici de eroi.
Prăpastca să vie
se petresc în sine
acestea toate,
şi n-avem ruşine,
spaime în oase:
ce va fii cu "NOI",
plinind în zadar
jumat de secol,
pînă cînd apar.

Ştefan Mureşan
Budapesta la 19 o1 2oo1.

Battonya

Valaha úgy szólt a fáma,
itt volt Batu kán tanzája,
már pedig ha ez igaz,
nem jelenthet mást, csak azt:
ősídők óta e térség
lakott, s ismert volt már rég.
Vajh hány féle nép és horda
dühe, kegye e hely sorsa.
Nem véletlen hogy e tégely
lágy ölén hét templom fért el,
és még három imaház
s ezek hívői mind más és más,
de mégis századokon át
türik egymás búját-baját.
Kétszer két kilóméter:
szabályos tetraéder
megtoldva az alvégeken
torzul, egy kicsit strégen-
egy-két új frisseb teleppel,
-minttegy diszítő sleppel.-
Az utcái tízszer-tizes
szabályos hálózatát
a Szárazér sok íves
kanyarja szeli át
tűzdelve megannyi hiddal
-partjain sok kicsi park van.
De hol van már a promenád
a nyári Színkőrrel, és a szállodák?,
a téglagyárak meg a malmok,
-egyet a szél hajtott.-


Marosán István.

Caracterul nostru:

Ca sămînţa purtată de vînt
ne-am împrăştiat cu dor şi cînt
aproape în lumea întregă,
doar "limba mamii" ne mai leagă.
Uneori, la întălniri rare
ne entuziasmăm - se pare,
însă dupe clipe puţine,
în minte tristeaţă ne vine;
înterese proprii şi rele
izbucnesc în noi, ce sănt grele.

Ştefan Mureşan

meditatii

Tot mai des mă tresare un trîznet ştiut, dar nu aşteptat:cineva fără rămas bun ne lasă în soartea noastră crîncenă. Astfel de gănduri m-au cuprins cănd m-a ajuns vsstea tristă:Gheorghe Santău a decedat.Căutănd prin pozele vechi,din colegiul Bălcescu de odinioară, din cladirile Gojdu,în dulap am aflat o poezie scrisă de mine.
Pentru o scurtă lămurire menţionez într-un grup am participat la un curs ămpreună cu Alecsandru Ardelean la Bucureşti, şi eram cazaţi în căminul Moxa.În vecinetate pe
str. Sfinţii Voievozii se afla "barul" La Radu, unde dus-întors ne aşezam la trasă.
Din păcate amîndoi sînt in veşnicie, spre amintirea Lor prezentez poemul,să le fiie ţîrana uşoară...

De la Gojdu p-în "La Radu".

Cu cinzeci de ani în urmă
veniseam noi împreună,
doi copilaşi mici din ţară
ajungând in capăitală

plini cu planuri şi admiraţie
oameni mari ca să devinem
noi naivii pe atunci eram:
"kis Marosán" şi "kis Árgyelán"

Crsd căn-am trăit degeaba,
sîntem şi azi cu speranţă:
eu reînsoţit de astă toamnă,
Tu iri avusei nuntă noauă.

Mă numeşti Ştefan cel mare,
eu îţi spun Alexandru şi mai mare:
titlurile ăştea nu prea au valoare,
succesele egale sînt aproape;

învertariile-s spăimântoase
am făcut; nimic, aproape
concluzia e foarte aspru:
am ajuns noi pîn-"La Radu"

scopurii avem, încă multe,
-degeaba- dacă nu mai mrge,
lăsaţine pe noi ori-şi unde
să bem doauă, sau trei bere.

Budapesta la 11 sept 1999. Ştefan Mureşan.

amintiri personale

n-a fost zii de sarbatoare
vremea : trcea, ca altadata,
totusi, nu stiu de ce oare:
asa inca n-a fost niciodata.

sedeam la masa si scriam,
cind dintrodata a stralucit
toata camera, dar nu prin geam,
ci pentruca Tu ai sost.

Ultimul rămas bun

Ultimul rămas bun
Tabloul toamnei anului 1956.

Oraşul se scălda în razele aurite a soarelui de toamnă întârziată.
Ţi-se părea că o pisică uriaşă e întinduseasă pe malul Dunărei, ci nu un metropol. O muteine surdă şi spăimântoasă pretutindeni. În aer pătrunde un
Miros necunocut; praf şi fum de glanţe amestecat cu mirosul de sînge.
Străzile sînt umplute de pietrii, geamuri sparte,de alătur ruine.Ferestre
oarbe,camere fără de pereţi,parteii fără cerime, încât nu-ţi vine să-ţi
recunoşti propria ta gtradă. Peste toate acestea liniştea nemărginită.
Nu s-aud tramvaiurile, autocarurile ca mai de mult, dar nici sgomotul
tunurilor şi urlătura mitraielirol ce era aproape obişnuit în ultimul
timp. După astfel de muzică mutenia surdă de azi devine înnebunitoară.
Nu-ţi vine să crezi că poţi alerge pe străzi fără nici-o primejdie.
Cartierul a VIII-ea, aici a fost lupta cea mai dîrză. Oameni
se străcură incet pe stăzi; căutind rudele cunoştinţi.
Încunjurind ruinele se iveşte un tînăr,probabil venind sau
mergând la iubita sa, cănd un plumb rătăcit îi stînge vaţa ne lămurind
nimic, pentru cine, pentru ce?

Ştefan mureşan octomvrie 956.

Ştefan Mureşan



N-a fost zii de sărbătoare,
Vremea trecea ca altădată,
Totuşi nu ştiu de ce oare:
Aşa încă n-a fost niciodată.


Şedeam la masă şi scriam,
Cînd dintrodată a strălucit
Toată camera, dar nu prin geam,
Ci pentru ca Tu ai sosit.