Nu pot să tac.

Cînd astfel de cuvinte se ivesc
di gura soţiei unului din Micherec,
sau altului din satul meu natal
mi se umplă gura de amar:
Nu pot să tac
deci refuzasem de atac
de la bun început
din lene, sau că n-am vrut,
şi acum ne aflăm înnecaţi
de situaţia de azi.
Sîntem vinovaţi şi noi,
că în zilele de apoi
cu apatie- ce îm pasă mie,
să vedem ce o să fie.
Sau ivit adunări virtuale,
din greşală, registrate
aflînduse ei "bine veniţi"
(ce eu nu pot să înghiţi)
dacă să ivesc undeva
acolo eu n-am ce căuta,
şi aşa n-am ce face
mă retrag în izolare,
totuşi în sine nu mă înpac,
şi NU POT SĂ TAC.