2012. május 15., kedd

>Zdîngă-zdîng Adeseori prin vis tot mai adânc î-mi pare aud zgomotul roatelor: zdîngă apoi zdîng,zdîngă şi iar zdîng un cîntec molcom şi adormitor. Nerăbdător cu lacomă aştept cu trenul accelerat să ajung, la Gara din Pecica să sosesc. Şirul dorinţelei mele e scurt: simţul de atunci ca să revine, din nou o boabă de cihocolată să-mi aducă gînduri senine _din automata garei luată._