Ca sămînţa purtată de vînt
ne-am împrăştiat cu dor şi cînt
aproape în lumea întregă,
doar "limba mamii" ne mai leagă.
Uneori, la întălniri rare
ne entuziasmăm - se pare,
însă dupe clipe puţine,
în minte tristeaţă ne vine;
înterese proprii şi rele
izbucnesc în noi, ce sănt grele.
Ştefan Mureşan
Feliratkozás:
Megjegyzések küldése (Atom)
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése