frgmente de traduceri fordítasi toredekek

lacul codrilor albastri Fenyvesek ölén a kék tó

nuferi galbeni îl încarcă, benne számos vízirózsa

tresărind ăn cercuri albe inog fehér habgyűrűben

el cutremură o barcă csonakot ringat a fodra.


Eminescu. marosán

NOI

Noi n-avem nevoi:
nici de duşmănie,
dar nici de eroi.
Prăpastca să vie
se petresc în sine
acestea toate,
şi n-avem ruşine,
spaime în oase:
ce va fii cu "NOI",
plinind în zadar
jumat de secol,
pînă cînd apar.

Ştefan Mureşan
Budapesta la 19 o1 2oo1.

Battonya

Valaha úgy szólt a fáma,
itt volt Batu kán tanzája,
már pedig ha ez igaz,
nem jelenthet mást, csak azt:
ősídők óta e térség
lakott, s ismert volt már rég.
Vajh hány féle nép és horda
dühe, kegye e hely sorsa.
Nem véletlen hogy e tégely
lágy ölén hét templom fért el,
és még három imaház
s ezek hívői mind más és más,
de mégis századokon át
türik egymás búját-baját.
Kétszer két kilóméter:
szabályos tetraéder
megtoldva az alvégeken
torzul, egy kicsit strégen-
egy-két új frisseb teleppel,
-minttegy diszítő sleppel.-
Az utcái tízszer-tizes
szabályos hálózatát
a Szárazér sok íves
kanyarja szeli át
tűzdelve megannyi hiddal
-partjain sok kicsi park van.
De hol van már a promenád
a nyári Színkőrrel, és a szállodák?,
a téglagyárak meg a malmok,
-egyet a szél hajtott.-


Marosán István.

Caracterul nostru:

Ca sămînţa purtată de vînt
ne-am împrăştiat cu dor şi cînt
aproape în lumea întregă,
doar "limba mamii" ne mai leagă.
Uneori, la întălniri rare
ne entuziasmăm - se pare,
însă dupe clipe puţine,
în minte tristeaţă ne vine;
înterese proprii şi rele
izbucnesc în noi, ce sănt grele.

Ştefan Mureşan

meditatii

Tot mai des mă tresare un trîznet ştiut, dar nu aşteptat:cineva fără rămas bun ne lasă în soartea noastră crîncenă. Astfel de gănduri m-au cuprins cănd m-a ajuns vsstea tristă:Gheorghe Santău a decedat.Căutănd prin pozele vechi,din colegiul Bălcescu de odinioară, din cladirile Gojdu,în dulap am aflat o poezie scrisă de mine.
Pentru o scurtă lămurire menţionez într-un grup am participat la un curs ămpreună cu Alecsandru Ardelean la Bucureşti, şi eram cazaţi în căminul Moxa.În vecinetate pe
str. Sfinţii Voievozii se afla "barul" La Radu, unde dus-întors ne aşezam la trasă.
Din păcate amîndoi sînt in veşnicie, spre amintirea Lor prezentez poemul,să le fiie ţîrana uşoară...

De la Gojdu p-în "La Radu".

Cu cinzeci de ani în urmă
veniseam noi împreună,
doi copilaşi mici din ţară
ajungând in capăitală

plini cu planuri şi admiraţie
oameni mari ca să devinem
noi naivii pe atunci eram:
"kis Marosán" şi "kis Árgyelán"

Crsd căn-am trăit degeaba,
sîntem şi azi cu speranţă:
eu reînsoţit de astă toamnă,
Tu iri avusei nuntă noauă.

Mă numeşti Ştefan cel mare,
eu îţi spun Alexandru şi mai mare:
titlurile ăştea nu prea au valoare,
succesele egale sînt aproape;

învertariile-s spăimântoase
am făcut; nimic, aproape
concluzia e foarte aspru:
am ajuns noi pîn-"La Radu"

scopurii avem, încă multe,
-degeaba- dacă nu mai mrge,
lăsaţine pe noi ori-şi unde
să bem doauă, sau trei bere.

Budapesta la 11 sept 1999. Ştefan Mureşan.