Rossz ómen.

A végső állomás előtt
a régi múltunk testet ölt
visszatérő álmainkban,
ám értelmük kódolva van,
a sorrend is esetleges
így lesz minden sejtelmes:
fejthetetlen előérzet,
így üzen a végső végzet

De Ziuă Ta.

Habar n-am îţi aduci încă în minte
întălnirea noastră la Ghioroc în vie,
ne duceam la cabană după bere
picioruţele Tale erau grele
să te ajut în grumaz Te-am ridicat,
faptul înr-un zînbet sa înfăţişat:
surîsul al Tău pentru mulţumire
soartea să îţi fie NUMAI bucurie.

Cu ocazia aniversarului ziarului.
(Necesar este a lămuri Legea.:dreptul a stăpâni ceva nu e deloc vre-o obligaţie.)

A să făli cu o faină suprafaţă
portalul strălucitor se arată
Statul cu o mînă dă şi scoate
înpărţind în doauă bunurile toate,
făcând aşa zis dreptate egală
supravieţui şansă să nu aibă.
Firma dictată şi dotată de stat
nu va fi niciodată independant,
înteresul comunităţii marcant
sfera ţivilă are datoriat,
deci sprijin şi forţă nu prea avînd
a lupta, ba şi în deşert:lucru SFÎNT.