2012. május 15., kedd
>Zdîngă-zdîng
Adeseori prin vis tot mai adânc
î-mi pare aud zgomotul roatelor:
zdîngă apoi zdîng,zdîngă şi iar zdîng
un cîntec molcom şi adormitor.
Nerăbdător cu lacomă aştept
cu trenul accelerat să ajung,
la Gara din Pecica să sosesc.
Şirul dorinţelei mele e scurt:
simţul de atunci ca să revine,
din nou o boabă de cihocolată
să-mi aducă gînduri senine
_din automata garei luată._
Feliratkozás:
Bejegyzések (Atom)